E miercuri seara. E trecut de ora 17:00. E o seară caldă de primăvară, așa cum nu multe au fost până acum în 2015. La Sala de scrimă din Complexul Sportiv Ghencea e forfotă mare. Unul dintre laboratoarele scrimei românești nu are deloc parte de liniște. Antrenamentele din sala tapetată cu imagini de la nenumăratele succese ale scrimerilor de la CSA Steaua se succed într-un ritm amețitor. De la cei mai mici, la cei mai mari, spadasinii, floretiștii și sabrerii de la mai multe cluburi trudesc din greu cu gândul că într-o zi vor ajunge și ei pe podium la Campionatele Mondiale sau, de ce nu, la Jocurile Olimpice.
Floretiștii de la ACS Balestra și sabrerii de la CSA Steaua își impart jumătate de sală, iar în celaltă jumătate își încrucișează spadele cei de la CSS Quarto, ACS Stesial și CS Contraatac.
Într-unul din colțurile sălii de scrimă zăresc un grup de copii îmbrăcați în treninguri albastre. Sunt micii spadasini de la CS Contraatac, clubul profesorului Ioan Popa, un om cu un suflet mare, care pregătește în prezent 25 de copii. Iar opt dintre ei au o poveste aparte.
În timp ce profesorul Ioan Popa îmi prezenta pe scurt istoria clubului CS Contraatac, se apropie de noi o fetiță. “Bună seara. Numele meu este Larisa”, se prezintă micuța spadasină. Îi întind mâna, îi răspund la salut, după care Larisa merge direct la dulapul său pentru a se pregăti de antrenament.
“Ai avut ocazia să o cunoști pe Larisa, unul dintre cei opt copii care provin de la o Casă de Copii din Sectorul 5”, își începe istorisirea profesorul Ioan Popa. “Larisa face scrimă la noi de trei ani. Ea este cea care i-a adus la scrimă pe ceilalți șapte copii de la o Casă de Copii din Sectorul 5, în urmă cu șase luni. Toți cei opt sunt un adevărat exemplu pentru noi toți. Muncesc fără nicio reținere, așteaptă cu nerăbdare fiecare antrenament și ar fi capabili să-și petreacă toată ziua pe planșă. Sunt copii extraordinari, care simt nevoia de afecțiune, simt nevoia să fie apropiați de cineva, să fie băgați în seamă. Aici, în sala de scrimă, pe lângă sport le oferim și educație. Nu e ușor deloc, dar îmi place enorm să lucrez cu acești copii. Și nu doar cu ei. Cu toți lucrez cu mare drag”, ne spune profesorul Ioan Popa.
Când l-am întrebat care este motivul pentru care i-a primit pe cei opt copii la clubul său, profesorul Ioan Popa a răspuns cu o sinceritate debordantă: “Cei opt ani petrecuți de mine la o Casă de Copii m-au făcut să le întind o mână de ajutor acestor îngerași. La școală am avut 9,6 cea mai mică medie, dar părinții mei nu au fost niciodată să întrebe de mine. Nu pot să vă povestesc ceea ce am trăit în cei opt ani…”
La antrenamente, copiilor nu le lipsește nimic. Profesorul Ioan Popa se asigură ca fiecare elev al său să aibe trening de prezentare, echipament, dulciuri, fructe și apă, iar în câteva luni cei opt mici spadasini vor fi gata și de concursuri. “Momentan e devreme să mă pronunț asupra potențialului lor sportiv. Eu am răbdare și le accord toată încrederea mea. Îmi doresc ca acești copii să reușească în viață și aș fi foarte fericit dacă oamenii cu posibilități ne-ar sprijini. Orice ajutor, cât de mic, e binevenit”, spune profesoul Ioan Popa.
Nicușor (13 ani), Andreea (13 ani), Larisa (13 ani), Laura (10 ani), Constantin (10 ani), Raluca (10 ani), Gabriela (8 ani) și Elena (6 ani) și-au găsit la CS Contraatac o nouă familie, un loc unde se simt în largul lor. Efortul depus la antrenament e mare, dar grimasele nu-și fac loc pe chipul lor. Când își dau măștile jos, pe fețele lor poți vedea doar zâmbete. Sunt zâmbete sincere, calde, de copii fericiți.
De câteva luni, pentru cei opt copii acasă înseamnă pe planșă.
