Ce e sabia?


SABIA
este o armă de împungere, de tăiș și de contratăiș: tușele se pot executa cu vârful și cu ambele laturi ale lamei. Ca și la floretă, sabrerul poartă un lamé (vestă electrică). Acestă armă este derivată din sabia ușoară (în italiană sciabola), creată în Italia la mijlocul secolului al XIX-lea pentru dueluri. Suprafața valabilă de lovit cuprinde partea superioară a corpului, și anume: trunchiul, brațele, manșeta mănușii și masca. Primul sistem de apărare la sabie a fost creat de maestrul maghiar László Borsody și cuprindea terța, cvarta și chinta. Stilul modern la sabie, cunoscut și ca „al doilea sistem”, a fost creat de maestrul italian Italo Santelli (1866-1945), când lucra în Ungaria, și cuprinde prima, secunda și chinta.
Mișcările fiind extrem de rapide la sabie, o probă de sabie este grea de înțeles de publicul larg. Cu toate acestea, mișcările pot fi foarte spectaculoase. Din cauza regulei de prioritate, atacul prevalează asupra apărării. Campionul olimpic Mihai Covaliu descrie sabia ca „un sport simplu și dur, ca la ruleta rusească, în două minute poți fi sus sau jos”.
Pentru a evita deplasările permanente la un capăt la celălalt al planșei, orice mișcare către înainte a piciorului din spate care depășește complet piciorul din față, inclusiv pasul încrucișat înainte și fleșa, este interzisă la sabie din 1994. Deci, a fost inventat flunge-ul, o mișcare caracteristică a sabiei, care combină o săritură către înainte și o extindere bratului înarmat cu intenția de a-l lovi pe adversarul, de cele mai multe ori la mască.
Durata unul duel: până ajunge unul dintre combatanți la 15, cu pauză în momentul în care se ajunge la 8.

CARACTERISTICILE SABIEI
Lungime totală maximă: 105 cm
Lungime totală maximă a mânerului: 17 cm
Greutate: 500 gr
Mâner: drept
Mod în care se dau tușele: împungere, tăiș și contratăiș
Suprafața valabilă: partea superioară a corpului (trunchi, brațe, manșeta și masca)

Tușă dublă: nu (atacul are prioritate).