România a câștigat medalia de AUR în noaptea de joi spre vineri, 11 spre 12 august, în proba de spadă feminin echipe la Jocurile Olimpice de la Rio. Imediat după victoria superbă împotriva Chinei, scor 44-38, Ana Maria Popescu, Simona Gherman, Simona Pop și Loredana Dinu au acordat interviuri reprezentanților presei prezenți la Rio.
Revenită pe planșe în 2014, după o pauză de doi ani, perioadă în care a dat naștere unei superbe fetițe, Teodora, Simona Gherman a vorbit pe www.gsp.ro despre emoțiile unei victorii fantastice.

– Simona, a trecut cam o oră de la finală. Ce-ți trece prin minte acum?
– Ce-mi trece? Aaaah, iar încep să plâng! Am plâns de fericire, iar fetița mea m-a văzut la televizor și a început și ea să plângă, nu înțelegea. E frumos să plângi de fericire, e frumos să-ți împlinești un vis. Acum doi ani și jumătate, când m-am întors pe planșă, atunci mi-am fixat acest obiectiv. Și aș vrea ca lumea să înțeleagă că pentru noi echipa a fost mereu pe primul loc. Dacă după individual s-au spus vorbe dure, noi, ca echipă, nu ne-am dezmințit! Îmi iubesc echipa, îmi iubesc colegele, antrenorii și tot ce înseamnă acest sport.

– Dacă venea o medalie la Londra, poate nu mai venea aceasta. Sau poate nu erai aici.
– Există un Dumnezeu acolo, sus, care știe cum le așază de fiecare dată. Într-adevăr, poate că acum nu mă mai aflam aici dacă la Londra ieșea acea medalie. Dar a ieșit acum. Iar acum sunt în extaz! Nu știu, așa te simți când câștigi o medalie olimpică? Când câștigi aurul olimpic?

– Ce faci cu medalia, unde o pui?
– O să dorm cu capul pe ea, ca să nu uit cât de muncită a fost în anii ăștia și cât de dorită.

– Cum te-ai remontat după concursul individual?
– Individualul și-l face fiecare cum poate, cum știe, dar echipa întotdeauna a fost puternică, mereu noi am demonstrat că suntem cea mai sudată echipă, iar acum am făcut-o și cea mai bună din lume.

– La 20-23 cu americancele, cum ați trăit clipele acelea?
– Cred că acolo a fost declicul. Intraserăm destul de timorate, cu teamă, dar de acolo ne-am descătușat.

– Și, până la urmă ai vorbit cu fetița ta, cu Teodora?
– Nu, că a adormit, după ce a văzut-o pe mami plângând. Am vorbit cu soțul, cu mama, cu soacra, toți au trăit mai intens din fața televizorului decât am făcut-o noi de aici!