INTERVIU cu Loredana Dinu pe www.gsp.ro: „Am trăit și am înviat, aveam flashuri de la Londra, dar acum sunt fericită!”

1136

România a câștigat medalia de AUR în noaptea de joi spre vineri, 11 spre 12 august, în proba de spadă feminin echipe la Jocurile Olimpice de la Rio. Imediat după victoria superbă împotriva Chinei, scor 44-38, Ana Maria Popescu, Simona Gherman, Simona Pop și Loredana Dinu au acordat interviuri reprezentanților presei prezenți la Rio.
Loredana Dinu, care a intrat în releul 7 în finala cu China, a povestit jurnaliștilor de la www.gsp.ro trăirile din cele trei meciuri de joi, de la Rio.

– Care meci ți s-a părut mai greu de pe margine, cu SUA, cu Rusia?
În cel cu Statele Unite am murit și am înviat, pur și simplu, la un moment-dat, când s-a schimbat puțin scorul aveam flashuri de la Londra, dar le-am trimis deoparte. Am avut încredere în Ana la tușa de aur. Recunosc că îmi tremurau picioarele.

– Ați fost foarte unite, ați tras toate una pentru alta, v-ați încurajat!
– Probabil că asta ne-a dus acolo. Pentru asta am muncit și, exact cum zicea Ana mai devreme, era păcat să nu ajungem aici, să nu ieșim în glorie, pe ușa din față și cu medaliile la gât, după atâta muncă, după atâtea rezultate extraordinare.

– Campioană europeană, mondială și acum olimpică, Ce-ți mai dorești?
– Imi doresc multe! Mai ales în privința familiei, dar avem timp acum, nu ne mai grăbim. Suntem mulțumite că s-a încheiat totul exact cum speram și, probabil că nici nu mi-am revenit din cauza adrenalinei.

– În momentul în care ai intrat pe planșă, ce sentimente te-au încercat?
Era și teamă, presiunea extrem de mare, toate emoțiile mă înercau, dar în același timp aveam și încredere în mine. Ele intraseră și ele în vrie, și eram sigură. Mă bucur că am intrat și am fost până la urmă, alături de fete, campioanele zilei.

– Ești bucuroasă acum că ai decis să revii la scrimă? Făcusei doi ani de pauză!
– Am fost bucuroasă în tot acest timp. Normal că au fost momoente mai grele, în care te mai gândești, dar le-am învins de fiecare dată. A fost o luptă cu mine în primul rând. De când am revenit, adică de doi ani, singurul inamic al meu am fost chiar eu.

– E greu să stai fără scrimă? Cum te-ai simțit în momentele în care ai decis să faci o pauză?
– Este grea viața fără scrimă, mai ales după atâția ani, dar nu am stat atât de mult încât să-i simt dorul. Nu-mi venea să cred că mă întorc și bat la ușă din nou!

– E devreme acum, dar te-ai gândit ce o să faci în continuare? O să continui?
– E atât de caldă medalia asta încât nu vreau decât să mă bucur de aceste momente și ce va urma să vină, vom vedea. Cel mai important lucru e că mi s-a împlinit un vis și pentru mine visele se împlinesc azi.